Ghiocelul era cea mai mica si firava floare din gradina in care, intr-o zi, a coborat printesa-raza de soare ca sa culeaga o floare pentru a si-o pune in par. In drumul ei prin gradina, printesa a rupt din greseala, cu trena rochiei sale codita ghiocelului. Si i-a parut atat de rau incat a vindecat-o pe data si s-a oferit sa indeplineasca ghiocelului orice dorinta. El a cerut voie sa rasara primul dintre toate florile, de sub zapada rece, iar parfumul lui abia simtit sa-i faca pe oameni sa se bucure si sa stie ca a venit primavara! Raza de soare l-a sarutat si vraja a fost facuta.
Legenda ghiocelului-Eugen Jianu
Iarna in puterea ei: peste tot numai omaturi. Si intr-o buna zi, jriic,_a|b si plipjnd, ghiocelul isi suna clopotelul.
- Cine indrazneste sa mi se impotriveasca? se burzului Baba Iarna scuturindu-si cojoacele de nea si turturii de gheata. Abia dupa ce se uita bine-bine, jur-imprejur, a descoperit ghiocelul. Tu erai? Tu ti-ai gasit sa mi te impotrivesti? Daca imi puri mintea cu tine o sa te inghet la noapte,
- Nu va miniati, baba Iarna si mos Omat, Ie-a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o raza jucausa cerindu-mi sa ma arat lumii. M-am frecat la ochi si iacata-ma-s!
Si peste noapte, Baba lama si mos Omat au chemat gerul intr-ajutor. A mai suflat si crivatul.
- Unde esti ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai inghetat? Mai cutezi sa ni te ridici impotriva?
- Drept sa va spun, baba Iarna si mos Omat, mi-a fost tare-tare frig. Era cit pe ce sa ma smulga si vintul. Abia m-am putut piti dupa un bulgare de pamint. Of, daca si la noapte o fi tot atit de frig, voi muri inghetat!
Soarele auzind cu cita bunatate vorbeste ghiocelul vrajmasilor sai, i-a trimis in ajutor multime de raze calde, intarindu-l.
Asa ca, de dimineata, alaturi, a putut vedea frati si surori rasarind printre petece de nea.
- Baba Iarna, mos Omat, rasunau clopoteii lor in poiana, Baba lama, mos Omat, hai sa ne jucam de-a prin-selea!
... Asa s-a dovedit ghiocelul mai tare decat iarna, vadin-du-si rostul sau pe lume: acela de a fi dintii floare care sa bucure omul.
Legenda ghiocelului-Eugen Jianu
Iarna in puterea ei: peste tot numai omaturi. Si intr-o buna zi, jriic,_a|b si plipjnd, ghiocelul isi suna clopotelul.
- Cine indrazneste sa mi se impotriveasca? se burzului Baba Iarna scuturindu-si cojoacele de nea si turturii de gheata. Abia dupa ce se uita bine-bine, jur-imprejur, a descoperit ghiocelul. Tu erai? Tu ti-ai gasit sa mi te impotrivesti? Daca imi puri mintea cu tine o sa te inghet la noapte,
- Nu va miniati, baba Iarna si mos Omat, Ie-a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o raza jucausa cerindu-mi sa ma arat lumii. M-am frecat la ochi si iacata-ma-s!
Si peste noapte, Baba lama si mos Omat au chemat gerul intr-ajutor. A mai suflat si crivatul.
- Unde esti ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai inghetat? Mai cutezi sa ni te ridici impotriva?
- Drept sa va spun, baba Iarna si mos Omat, mi-a fost tare-tare frig. Era cit pe ce sa ma smulga si vintul. Abia m-am putut piti dupa un bulgare de pamint. Of, daca si la noapte o fi tot atit de frig, voi muri inghetat!
Soarele auzind cu cita bunatate vorbeste ghiocelul vrajmasilor sai, i-a trimis in ajutor multime de raze calde, intarindu-l.
Asa ca, de dimineata, alaturi, a putut vedea frati si surori rasarind printre petece de nea.
- Baba Iarna, mos Omat, rasunau clopoteii lor in poiana, Baba lama, mos Omat, hai sa ne jucam de-a prin-selea!
... Asa s-a dovedit ghiocelul mai tare decat iarna, vadin-du-si rostul sau pe lume: acela de a fi dintii floare care sa bucure omul.
