Legenda anemonei

In mitologie , Adonis evoca imaginea celui mai frumos barbat , numele lui inseamna “ DOMN”. Se spune ca el este nascut in urma unui incest, este fiul regelui Theias si fiica lui Myrrha . Deoarece Myrrha era foarte frumoasa , din gelozie, Afrodita –Venus i-a facut vraji provocand unirea fetei cu propriul tata . Cand regele a aflat , a fost extrem de furios si a vrut sa omoare si fata dar si copilul ei nenascut. Afrodita vazand acest lucru si pocaindu-se pentru fapta ei , a transformat pe Myrrha intr-un copac Smirna iar Adonis s-a nascut mai tarziu din copac . Cel mai important lucru este acela ca Afrodita –Venus a inceput totul, cand l-a vazut pe Adonis atat de frumos , l-a pus intr-o cutiuta si l-a trimis lui Persefona in Infern ( regina infernului ) pentru a-l pastra in siguranta .

Afrodita s-a indragostit nebuneste de Adonis ( propria vraja s-a intors la ea ) dar vraja lui Adonis ( frumusetea care vrajeste fara a vrea acest lucru) a lucrat si asupra lui Persefona –sotia lui Hades, aceasta s-a indragostit de el refuzand sa-l mai dea inapoi pe Adonis, de aici au inceput certurile intre Afrodita si Persefona . Zeus a trebuit sa intervina intre cele doua femei ca sa rezolve disputa , acesta a decis astfel ca o treime din an Adonis sa stea cu Afrodita, o treime cu Persefona si o treime din an pentru a-si satisface placerea lui pentru vanatoare. Adonis a ramas la Persefona –regina infernului pe timp de iarna ,cand pamantul a inceput sa inverzeasca el s-a intors la Afrodita . Acest lucru semnifica destul de clar lupta dintre dragoste si moarte ,este o tema comuna in mitologia greaca , apare si in mitul Persefonei cu Hades-Pluto. Decizia lui Zeus prin care Adonis petrece o parte a anului in pamant si o parte pe pamant ne vorbeste despre notiunea de disparitie anuala si reaparitie care se refera la primavara si la iarna .

In unele povesti mitologice se vorbeste ca Adonis ar fi fi petrecut si partea lui din an tot cu Afrodita . Mai tarziu, Adonis a fost ucis de un mistret , se spune ca Ares sotul Afroditei s-ar fi deghizat in mistret pentru a-l putea ucide pe Adonis si asta din gelozie . Cand Adonis era pe moarte , Afrodita aude gemetele lui Adonis, il stropeste cu nectar si bautura de la zei pe tot corpul iar din picaturile de sange care au cazut pe pamant au rasarit anemonele niste flori rosii frumoase . Anemonele rasar din sangele lui Adonis ca un memorial pentru iubirea lui cu Afrodita iar spiritul lui a revenit la Persefona in pamant.

Intr-un alt mit , se spune ca anemonele s-au ivit din lacrimile varsate de Aphrodite pentru Adonis.


Anemona si-a capatat denumirea de Floarea Pastelui din doua motive: perioada de inflorire este in jurul datei Pastelui, iar in multe zone florile sale sunt inca folosite la vopsitul oualelor de Paste, rezultand o nuanta purpurie deosebita.

Anemona are o legenda romantica si frumoasa in spate, ce porneste din vremea zeitatilor grecesti. Florile sale roz-purpurii se pare ca reprezinta lacrimile zeitei dragostei, Afrodita, la auzul vestii ca iubitul sau, preafrumosul Adonis, a murit.

De atunci,anemina se deschide de cate ori este frumos afara, simbolizand bucuria si isi tine cupa inchisa si aplecata in jos de cate ori ploua, semn al tristetii.

Este considerata floare aducatoare de noroc, floare a purificarii prin suferinta, simbol al Pastelui si al Invierii.

Conform unei legende din Grecia antica , Anemona era o frumoasa nimfa de care se indragostisera atat Zephyr (Zefir) , vantul dulce al primaverii , cat si Borea , zeul vantului de vest.Geloasa , zeita florilor , Chloris , a transformat-o pe nimfa intr-o floare care se ofilea in perioada sosirii vantului Zefir.

Intr-o alta legenda greceasca , vantul Anemos isi trimitea an de an mesagerii , anemonele , in primele zile ale primaverii.

In Palestina , se credea ca anemonele au aparut intaia data sub crucea lui Isus , din sangele varsat de catre acesta.De altfel , in Europa , anemona era numita "floarea pascala" sau "floarea Pastelui" , intrucat ea rasarea de obicei in perioada marii sarbatori crestine.La curtea regelui Edward I al Angliei , anemonele facea parte dintre plantele utilizate pentru vopsirea oualor de Pasti.

Multe superstitii au legat anemona de boala sau au interpretat-o ca o purtatoare a bolii.In Egiptul antic , aceasta floare era un simbol al imbolnavirii , datorita petelor de culoare de pe spatele petalelor ei albe.Chinezii numeau anemona "floarea mortii" .In cultura populara a unor tari europene , anemona era vazuta ca un semn rau ; exista , totodata , obiceiul ca o persoana sa isi tina respiratia in timp ce alerga pe un camp acoperit de anemone , intrucat exista credinta ca parfumul acestor flori ar fi fost otravitor.Cununile de anemone erau purtate la gat sau pe brat, existand superstitia ca aceste flori pot fi o pavaza impotriva imbolnavirii.In Anglia , exista obiceiul de a se culege primele anemone rasarite in primavara, ele fiind apoi purtate , invelite in matase , ca amulete aparatoare impotriva molimilor.In Roma antica , se credea ca anemona este inzestrata cu proprietatea magica de a alunga febra.
premonitii.ro

Animale (mitologie)

Animale (mitologie)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Conform mitologiei, animalele au apărut pe lume pentru a-i ajuta pe oameni sau dimpotrivă, pentru a le stingheri existenţa şi pentru a-i pedepsi pentru păcatele lor. În unele mitologii ca cea egipteană, ele erau trimişi ai zeilor pe pământ, sau înşişi zeii şi trebuiau respectate şi adorate. Vrând să explice proprietăţile şi originile animalelor, oamenii şi-au imaginat încă din cele mai vechi timpuri legende şi mituri, în care aceste fiinţe, obişnuite în ziua de astăzi, capătă însuşiri fabuloase.



Rolul diferitelor animale în mitologie

Broasca

În mitologia egipteană, broasca o reprezenta pe zeiţa naşterii, pe Heket, adesea reprezentată cu capul acestui animal, amintind de fertilitatea deosebită a broaştei. Ea şi soţul ei Khnum, au creat fiinţele marine, ceea ce ar însemna că pentru egipteni, broasca este primul animal ce a pot apa.


Bufniţa
Monedă găsită în Attica, reprezentând-o pe zeiţa Atena împreună cu simbolul ei, bufniţa.


În mitologie, bufniţa este reprezentanta a două noţiuni contradictorii: moartea sau înţelepciunea, care este, conform unor concepţii antice, sinonimă cu viaţa. Contradicţia este explicată prin faptul că zeitatea morţii, după unele credinţe preclasice, cunoaşte şi secretele vieţii, ale naşterii şi ale reîncarnării.

În mitologia sumeriană, zeiţa morţii era reprezentată ca o femeie goală flancată de două bufniţe. În mitologia greacă, bufniţa este simbolul Atenei, zeiţa înţelepciunii. Lilith, vechea zeiţă ebraică, diavoliţa morţii infantile era identificată cu această pasăre. Ouăle de bufniţă, dimpotrivă, asigurau o viaţă lungă şi o tinereţe durabilă, conform legendelor antichităţii. Ca orice pasăre răpitoare de noapte, în multe superstiţii ale diferitelor popoare, bufniţa anunţa moartea într-o casă dacă se arăta deseori prin prejma ei.

Calul
Zeul nordic Odin intrând în Valhalla pe calul său, Sleipnir.


În multe mitologii, calul era animalul călărit de zeul-soare,însă mai târziu apar care trase de patru cai sau de doi, ca în cazul zeului grec Helios. În mitologia nordică, Odin se deplasa călărind un armăsar cu opt picioare, numit Sleipnir. Sacrificarea cailor era rezervată zeilor şi asociată ritualurilor funerare , asigurând puterea pe care o deţinea noul rege, putere simbolizată prin soarele care răsare.


Cămila

În religia islamică, Allah a creat cămila din lutul pe care Azrail l-a adus pentru facerea lui Adam. Din ce a rămas din lut, după creaţia omului, a apărut acest animal. Cămilele au devenit semne ale lui Allah şi pot fi mâncate, iar odată au fost folosite drept jertfe aduse zeilor păgâni. Se spune că o cămilă a ieşit dintr-o stâncă, drept semn al profetului Salih, adus oamenilor din Thamud, dar aceştia au ucis-o.


Cocorul

În mitologia greacă, cocorul era asociat zeului Apollo, zeu al luminii solare, deoarece se credea că era treaz în fiecare dimineaţă, devreme, pentru a spune rugăciunile. Pentru arabi şi persani, creierul şi vezica biliară erau considerate a avea proprietăţi medicale miraculoase, capabile să asigure o viaţa îndelungată.


Cocoşul

În islamism, Allah a creat un cocoş uriaş ce avea picioarele în primul strat al cerurilor, iar capul îi ieşea prin cel de-al şaptelea strat. În fiecare noapte, când Allah aduce pe lume câte 70 000 de noi îngeri şi îi duce în marea moschee Masjid al-Aqsa, cocoşul din ceruri începe să cânte. Atunci, ceilalţi cocoşi de pe pământ îl aud şi îi imită cântecul, aşa explicându-se de ce aceste păsări cântă înainte de revărsatul zorilor. Ele aduc aminte oamenilor că este timpul pentru rugăciune. Într-o zi, cocoşul gigantic va cânta pentru ultima oară, iar atunci morţii vor învia.


Corbul
Cei doi corbi din mitologia nordică, Hugin şi Munin, stând pe umerii stăpânului lor, Odin


Pasăre neagră şi sumbră, corbul este asociat cu moartea în aproape toate mitologiile. În mitologia celtică, zeiţele Badb şi Morrigan, personificări ale războiului şi regine ale fantomelor apar pe câmpul de luptă sub forma a trei astfel de păsări. Pentru sufiţi, corbii simbolizau întunecimea unei perioade de separare de divinitate. Cu toate acestea, corbii mai apar în mitologie şi cu alte funcţii, de exemplu, ei sunt mesageri ai unor zei. În mitologia persană, această pasăre este unul din cele şapte simboluri ale lui Mithra. În mitologia nordică, cei doi corbi ai zeului Odin, Hugin şi Munin îl înştiinţează pe stăpânul lor despre ceea ce se întâmplă în lume. Tot în mitologia celtică, corbul este un simbol al lui Lug, zeu omniscient, şi asta datorită faptului că fiind pasăre reprezintă celestul şi lumina, iar prin culoarea sa reprezintă terestrul şi tenebrele. Corbul mai este întâlnit şi în legenda potopului din mitologia mesopotamică. Singurul supravieţuitor al dezastrului, împreună cu familia sa, Uta-Napiştim, trimite din corabia sa un porumbel, o rândunică şi un corb, pentru a vedea cine a mai reuşit să scape. Din aceste trei păsări, doar corbul a fost necredincios şi nu s-a întors.



Lăcustele

În tradiţia islamică, lăcustele au fost printre primele animale create de Allah. Ele sunt creaturi inteligente şi le-a fost milă de Adam, când acesta a fost alungat din Rai. Ele au fost aduse pe lume din lutul care a mai rămas după modelarea omului. Regele lăcustelor este la fel de mare ca un vultur şi primeşte ordine directe de la Allah. Astfel când faraonul a refuzat să lase pe evrei să părăsească Egiptul, lăcustelor li s-a poruncit să zboare peste această ţară şi să întunece cerul. Aceste insecte au scrise pe aripi litere vechi arabe, ca: "Dumnezeu este unul". Ele formează o armată redutabilă şi puternică pe care Allah o poate folosi împotriva oricărui regat păgân.


Năpârca

În epopeea din secolul al XV-lea, "Paradisul Reginei Sibylle", femeile şi fetele se transformă în năpârci vinerea, la miezul nopţii, iar duminica, redevin oameni, fiind chiar mai frumoase ca înainte.


Păianjenul

În islamism există un mit legat de această insectă. Profetul Mahomed a reuşit să scape de următorii săi pentru că s-a ascuns într-o peşteră, la gura căreia un păianjen a ţesut o pânză cu o rapiditate uimitoare. În mitologia greacă, zeiţa Atena o transformă pe tânăra Arachne într-un păianjen, pentru că era mai pricepută ca ea în arta ţesutului. Astfel explică grecii originea acestei insecte şi priceperea ei de a ţese. De altfel, măiestria păienjenilor a fascinat multe popoare, printre cale şi cele africane care credeau că aceştia pot atârna în aer fără să cadă. Ei vedeau un zeu în păianjen.


Peştele
Simbolul creştinismului în antichitate era asemănător cu imaginea unui peşte.



Pentru primii creştini, peştele era simbolul lui Hristos şi astfel al religiei lor, deoarece primele litere ale cuvintelor "Iisus Christos, Theou Uios Soter" ("Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul"), în litere greceşti alcătuiesc cuvântul grec "ichthus" ("peşte"). Desenul unui peşte era semnul secret al credinţei creştine în contextul politicii ostile ale împăraţilor romani.


Porumbelul

În Biblie, porumbelul era pasărea mesager pe care Noe a trimis-o din arcă, după terminarea potopului. Această pasăre s-a întors cu o ramură de măslin, semn că apa s-a scurs de pe faţa pământului. Simbol al inocenţei şi purităţii, porumbelul este una din formele trupeşti pe care Duhul Sfânt le ia când coboară din cer. În mitologia greacă, porumbelul este pasărea Afroditei, devenind un simbol al dragostei. Arabii văd în această pasăre un mesager al iubirii, norocului şi păcii, al fidelităţii dintre soţ şi soţie şi dintre fraţi.


Scorpionul

În mitologia sumeriană, scorpionul este paznicul ţării nemuritorilor. În Asia Mică, el era asociat zeiţei lunii şi a vânătorii, Artemis. Perioada din luna octombrie, a culesului strugurilor, când soarele trece prin semnul Scorpionului îi este dedicată acestui animal. În mitologia persană, scorpionul este duşamnul lui Mithra, zeul vieţii şi al verii, devenind astfel simbolul toamnei, al morţii şi al distrugerii.


Şacalul

O statuie reprezentându-l pe zeul egiptean Anubis, zeu ce avea cap de şacal


În Egiptul Antic, şacalul era emblema zeului Anubis, care călăuzea sufletele morţilor pe tărâmul celălalt. Şacalul a fost admirat în foarte multe mitologii, din Africa până în India, pentru înţelepciunea şi viclenia sa.


Şarpele

Toiagul lui Asclepios


În mitologie, această reptilă era admirată pentru că îşi leapădă pielea, fiind un simbol al înnoirii, al întineririi şi chiar al nemuririi. Şarpele era asociat deseori cu zeul sau cu zeiţa pământului. În multe culturi, şarpele este feminin, este un simbol al feminităţii. În mitologia greacă, zeul medicinei, Asclepios, poartă un şarpe sau doi şerpi,care au puteri asupra vieţii

Pocalul zeiţei greceşti a sănătăţii,Hygeia


Şarpele totodată poate fi un simbol al răului, al pericolului sau al ispitei. În "Epopeea lui Ghilgameş", iarba nemuririi dobândită cu atâta trudă de erou, este înghiţită de un şarpe spulberând astfel speranţa depăşirii stadiului de muritor. În Biblie, această reptilă este o fiinţă mitică, foarte mare şi lungă, care are o gândire şi o fire rea. Diavolul însuşi ia forma unui şarpe pentru a o ispiti pe Eva. În mitologia nordică, şarpele uriaş Jormungand, care înconjoară întreaga lume a oamenilor cu trupul său, se va ridica din ape în ziua de Ragnarok şi va contribui, alături de giganţi, la sfărşitul lumii.


Ţestoasa

În mitologia greacă, broasca ţestoasă este atribuită zeului Hermes, cel care s-a folosit primul de carapacea ei pentru a alcătui un instrument muzical numit ţiteră. În China, acest animal simboliza nordul şi iarna. În mitologia indiană, lumea este alcătuită dintr-o piramidă, având la bază o ţestoasă care susţine pe carapacea ei un elefant, ce ţine cu trompa lui lumea. În civilizaţia Maya, zeul lunii, deţine o platoşă făcută din carapacea unei broaşte ţestoase. Longevitatea acestui animal este asociată la foarte multe popoare cu ideea de nemurire. În mitologia tibetană, dar şi în concepţia unor poţii din Bengal, broasca ţestoasă a fost aleasă de zeul creator pentru a aduce pământ de pe fundul Oceanului Primordial. Astfel, ţestoasa are un rol important în geneza lumii.

Constelatii zodiacale

Constelatii zodiacale

Multe dintre constelatiile care au dat numele lor semnelor zodiacale, sunt nume de animale si, majoritatea sunt date de Zeus, care le-a si fixat locul pe bolta cereasca ; doar Hera a pus pe bolta constelatia Racului si Artemis pe cea a Scorpionului, dupa cum vom vedea mai jos. De asemenea, apare si o faptura umana, Fecioara si cantarul dreptatii, Balanta.

ARIES - BERBEC
In mitologia greaca, Chrysomallos era berbecul magic cu aripi, care i-a salvat pe copiii nimfei Nephelle, care erau gata sa fie sacrificati. Regele Athamas a avut doi copii cu prima sotie Nephelle: pe Helle si Phryxos ; apoi regele a lasat-o si si-a luat de sotie pe Ino, devenita mama vitrega a celor doi copii. Dorind sa scape de ei, Ino a indemnat pe Athamas sa-i sacrifice pentru a potoli mania zeilor, care trimisesera o foamete mare. Mama copiilor, Nephelle a trimis berbecul Chrysomallos, care i-a luat in zbor sa-i duca in Colchis-Colchida ; pe drum unul din coarnele berbecului s-a rupt si Helle s-a inecat in marea cunoscuta mai tarziu ca Helespont. Phryxos, ajuns in siguranta in Colchis, primeste Lana de Aur a berbecului sacrificat cu legendara generozitate si o pune pe o mica insula de pe Marte, in grota lui Ares. Pentru sacrificiul sau, Zeus il transforma pe Chrysomallos in constelatia Berbecului.

TAURUS - TAUR
Totul se bazeaza pe dragoste ; aceasta este ideea de baza pentru a-l intelege pe Taurus, iar Venus este cea care guverneaza destinele nativilor Taur. Dupa cum stiti deja, Zeus se preschimba deseori in diverse animale pentru a-si cuceri mai lesne iubitele. Indragostit de frumoasa printesa feniciana Europa si pentru a-I castiga dragostea, el s-a transformat intr-un superb taur alb, pe pajistea unde frumoasa feniciana se plimba cu suita ei. Vazand frumusetea acelui taur, Europa l-a mangaiat si l-a incalecat. Zeus a rapit-o atunci, ducand-o in insula Creta. In amintirea acelei aventuri, Zeus a pus Taurul intre constelatiile ceresti, ca simbol al dragostei si frumusetii.

GEMINI - GEMENI
Zisi Dioscurii sau Discobolii, gemenii lui Zeus, Castor si Pollux, au intruchipat dragostea frateasca ideala. Ei erau copiii Ledei, fiica regelui Etoliei si sotia regelui spartan Tyndaros. Pentru a o seduce, Zeus s-a preschimbat in lebada si din unirea lor Leda a facut doua oua ; dintr-unul au iesit Clitemnestra si Pollux, din cel de al doilea, Elena si Castor. Dintre acestia Castor era muritor ca fiu al lui Tyndaros, iar Pollux avea ca tata pe Zeus si era nemuritor. Cand Castor a fost omorat in lupta, Pollux i-a cerut lui Zeus sa-i intoarca umbra lui Castor din Infern. Zeus a impartit nemurirea lui Pollux si lui Castor, i-a transformat in constelatii si i-a asezat de-a pururi pe bolta cereasca.

CANCER - RAC
Heracles sau Hercule, fiul lui Zeus si al Alcmenei, urat si urmarit de sotia lui Zeus - Hera - este osandit de Oracolul din Delphi sa-l slujeasca 12 ani pe Eurystheus, timp in care el indeplineste cele cunoscute ca „cele 12 munci ale lui Hercule”. Cea de a doua munca a fost uciderea Hydrei din Lerna ; aceasta era un balaur infricosator, a carui rasuflare ucidea pe oricine. Hercule a reusit sa-i reteze numeroasele capete si sa o ucida, arzand-o, in ciuda Herei, care trimisese un rac monstruos sa-l impiedice pe Hercule sa ucida hidra. Dar Hercule striveste racul, iar drept rasplata a sacrificiului acestui animal iubit de ea, Hera il pune pe cer intre celelalte constelatii.

LEO - LEU
Hercule, fiul lui Zeus, osandit de Oracolul din Delphi la slujirea lui Eurystheus, a indeplinit la cererea acestuia 12 munci. Prima dintre acestea a fost uciderea Leului din Nemeea. Acesta era o fiara inspaimantatoare, care pustiia tinutul respectiv. Hercule s-a luptat cu leul, l-a sugrumat si i-a luat pielea urata la vedere. Invelit in aceasta, el s-a infatisat lui Eurystheus, care l-a tinut afara din cetate, neingaduindu-i sa intre cu uratul vestmant. In afara portilor cetatii, Hercule a organizat Jocurile Nemeene. Zeus, mandru de isprava fiului sau nelegitim si in ciuda sotiei sale Hera, pune Leul intre constelatiile de pe cer, in amintirea izbanzii glorioase a fiului sau Hercule.

VIRGO - FECIOARA
In mitologia greaca, Demeter sau Demetra era zeita agriculturii si a roadelor pamantului. Zeus a avut cu Demetra o fiica, Persephone, de care mama sa era foarte atasata. Intr-o zi, Persephone a fost inghitita de pamant, rapita fiind de Hades-Pluto, care a dus-o cu el in Infern. Demetra, cautandu-si fiica, a hotarat sa nu-si mai implineasca indatoririle divine si nici sa-si reia locul in randul zeilor, din durere pentru fiica pierduta. Vazand ca pamantul nu mai rodeste si holdele se usuca, Zeus a trimis pe Hermes-Mercur sa o aduca din lumea subpamanteana pe Persephone. Dar aceasta devenise intre timp sotia lui Hades si nu mai era posibil ; atunci Zeus a hotarat ca ea sa stea 6 luni cu sotul si 6 luni cu mama sa. Mitologia ne ofera sugestia Virgo-Fecioarei ca fiind Persephona pierduta si totodata, aparitia constelatiei Fecioara ca fiica a lui Zeus.

LIBRA - BALANTA
La vechii egipteni, Anubis, stapanul celor morti, cantarea sufletele acestora cu Balanta si pe unele le trimitea in regatul lui Osiris. In mitologia Olympului, Themis era una dintre titanide, fiica lui Uranus si a Geei ; a fost a doua sotie a lui Zeus, dupa Metis, si a avut cu acesta mai multi copii. Themis era personificarea ordinii naturale stabilita prin legea divina, precum si a dreptatii divine. Era sfatuitoarea lui Zeus, alaturi de care locuia in Olympus. Balanta este asociata cu Themis, caci fiind zeita dreptatii, ea purta mereu si peste tot Balanta dreptatii. Legendele Olympului sau miturile ancestrale nu ne spun cum a ajuns Balanta intre constelatii, dar ea exista si putem presupune ca nu este straina de Balanta lui Themis.

SCORPIO - SCORPION
. Artemis, in mitologia greaca zeita vanatorii, asimilata de romani ca Diana, era si ea fiica lui Zeus, sora geamana cu Apollo ; cand Apollo este identificat ca Helios-Soarele, Artemis se identifica cu Selene-Luna. Ca zeita a vanatorii, era o fecioara salbatica, singuratica si care strabatea padurile insotita de o haita de caini, daruiti de Pan. Insensibila la dragoste, ea ii pedepsea crunt pe cei care incercau sa se apropie de ea ; primul care-i cade prada este Acteon, pe care-l transforma in cerb, sfasiat apoi de caini, iar cel de al doilea este gigantul Orion indragostit si el de zeita ( si el prefacut in constelatie ). Dar Artemis nu l-a putut ucide ; Orion a cazut rapus de Scorpionul, trimis - dupa unii - de Gaia, dupa altii - de fratele ei Apollo. Bucuroasa ca razbunarea ei s-a implinit, Artemis pune Scorpionul pe bolta cereasca intre celelalte constelatii.

SAGITTARIUS - SAGETATOR
Kheiron sau Chiron, cel mai mare si mai intelept dintre centauri, spre deosebire de acestia era nemuritor. Fiu al lui Titan-Cronos si al nimfei Philyra ; pe cand cei doi se cuplau a aparut sotia lui Cronos, iar acesta pentru a scapa s-a transformat in cal ; astfel a aparut copilul Chiron, jumatate om, jumatate cal. In mod accidental, Chiron a fost lovit de o sageata a lui Hercule, sageata inmuiata in sangele Hydrei din Lerna. Chinuit ingrozitor de rana pricinuita, Chiron nu putea sa moara, fiind nemuritor. El se roaga de Zeus sa-i ia nemurirea ; Zeus se indura de el si luandu-i nemurirea, o da lui Prometeu si astfel Chiron scapa de durere prin moarte. In semn de pretuire a sacrificiului lui Chiron, Zeus il pune pe bolta cereasca, devenind constelatia Sagetator.

CAPRICORNUS - CAPRICORN
Amaltheea a fost capra divina, care l-a hranit pe Zeus in insula Creta, cand era micut si ascuns de mama sa, spre a fi ferit de tatal sau Cronos care-si inghitise proprii copii. Hranit de nimfe cu laptele caprei si cu miere, micutul Zeus a rupt, din joaca, un corn al caprei, pe care l-a inzestrat apoi cu virtuti minunate, numindu-l „cornul abundentei”. Din recunostinta pentru capra divina Amaltheea, Zeus a pus pe bolta cereasca constelatia Capricornului. Se spune ca pielea caprei divine ar fi devenit scutul legendar ai Athenei, numit Aegis.

AQUARIUS - VARSATOR
Zeus, stapanul absolut al Universului mitologic, nu a fost numai un mare cuceritor, care a avut numeroase sotii si amante si nu numai ; el nu s-a dat in laturi nici de la alt fel de relatii amoroase. Zeus l-a rapit si pe Ganymede, un print troian, cunoscut pentru frumusetea sa ; pentru a realiza acest lucru, Zeus s-a transformat intr-un vultur, care l-a luat in gheare si l-a dus pe Ganymede pe muntele Olymp, unde si l-a facut iubit si paharnic, iar mai tarziu, rolul sau a fost facut nemuritor prin aparitia pe bolta cereasca a constelatiei Varsator.

PISCES - PESTI
Nascut din Gaia si Tartar, monstrul Typhon avea 100 de capete si serpi pe trup ; dorinta sa era sa-l biruie pe Zeus. Typhon s-a luptat cu Zeus, i-a taiat tendoanele si l-a aruncat intr-o pestera, de unde Zeus scapa cu sprijinul lui Hermes si al lui Pan ; Zeus il pedepseste pe Typhon cu ajutorul renumitului sau trasnet, ingropandu-l sub Muntele Etna. Inainte de aceasta, se spune in mitologia greco-romana, Afrodita-Venus zeita frumusetii si fiul sau Eros-Cupidon zeul iubirii au fost urmariti de acest monstru - Typhon si, pentru a scapa, ei s-au prefacut in doi pesti cu cozile ingemanate pentru a nu se pierde unul de celalalt si s-au ascuns in mare. In amintirea acestei intamplari, Zeus a pus pe bolta cereasca, constelatia Pestilor.